Evgheni Oneghin

 

Denumirea originală: Евгений Онегин
Libretul: Piotr Ceaikovski şi Constantin Şilovski
După romanul omonim de Alexandr Puşkin

Premiera mondială: 29 martie 1879, la Teatrul Mic din Moscova.
Premiera la Chişinău: 13 decembrie 1956, la Teatrul Moldovenesc de Operă, Balet şi Dramă „A.S.Puşkin”.
Premiera versiunii curente: 2 martie 1985, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti .

Regia: Eleonora Constantinov Artist al Poporului 
Scenografia: Veaceslav Ocunev
Costume: Irina Press Maestru în Artă
Coregrafia: Anatol Carpuhin

Prim Maestru de Cor: Oleg Constantinov, Maestru în Artă

Dirijor: ANDRIY YURKEVYCH


FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE OPERĂ ŞI BALET ”MARIA BIEȘU” 

8-17 septembrie 2017, ediția a XXV-a


 Roluri şi interpreţi

10 septembrie 2017


Evgheni Oneghin - ANDREI JILIHOVSCHI

Tatiana - ANASTASIA CUŞNIR

Lenski, poet - PAVLO TOLSTOY (Polonia)

Olga - LILIA ISTRATI

Cneazul Gremin - ALEXEI BOTNARCIUC

Triquet - VLADIMIR ZAKLIKOVSKI, Artist al Poporului

Larina, moşiereasă - TAISIA CARAMAN

Filippievna, doica - LILIANA LAVRIC

Zareţki - MAKSYM YVASHCHUK

Rotnîi - ALEXEI DIGORE

„Opera prin exclusivitate este legătura dintre oameni”.

P.I.Ceaikovski


 

Istoria creării

În luna mai a anului 1877, cîntăreaţa E.Lavrovskaia i-a sugerat lui P.Ceaikovski ideia de a scrie o operă în baza romanului „Evgheni Oneghin” de A.Puşkin. Iniţial compozitorul trece cu vederea această propunere, însă  mai tîrziu, entuziasmat de acest subiect, începe lucrul cu mare ardoare asupra unei noi opere. „Captivat de imaginile poetice ale romanului, de bogăţia spirituală a personajelor, de caracterul profund uman al acţiunii, Ceaikovski s-a străduit să redea prin muzică sentimentele pure, profunde, chipuri gingaşe, pasiuni înflăcărate, caractere tipic naţionale, peisajul rusesc, de la începutul sec. XIX. Ceaikovski şi-a concentrat atenţia asupra profilului moral al personajelor, zugrăvind în acelaşi timp împrejurările care determină dramele sufleteşti ale oamenilor. Veridicitatea personajelor, minunatele trăsături ale vieţii, redate cu naturaleţe şi sinceritate, farmecul inegalabil al muzicii constituie trăsături care menţin ferm opera Evgheni Oneghin în repertoriul teatrelor europene”1.

Acţiunea se petrece în conacul familiei Larin, la Petersburg, în secolul al XIX-lea

ACTUL I

Tabloul I

Larina şi doica Filipievna vorbesc în grădină despre întâmplări vechi, despre treburi gospodăreşti. Odată cu lăsarea serii, ţăranii care se întorc de la munca câmpului intră în grădina boierului, aducând un snop de grâu frumos împodobit, semn al recoltei îmbelşugate. Din depărtare se aude un zvon de clopoţei. Sosesc musafirii: poetul Lenski, logodnicul Olgăi, împreună cu Evgheni Oneghin, prietenul lui. După discuţia cu Oneghin, în sufletul Tatianei apare un sentiment de nelinişte, necunoscut până atunci.

Tabloul II

Târziu, după plecarea oaspeţilor, Tatiana veghează în dormitorul ei. Amare gânduri şi dulci visări i se împletesc în suflet. Învingându-și timiditatea, tânăra fată se hotărăşte să-i scrie o scrisoare lui Oneghin, în care îşi destăinuie sentimentele. Câte trăiri şi emoţii redă ea în scrisoare! E şi o declaraţie de dragoste, şi un vis înaripat, şi o frică ascunsă, dar şi o speranţă... Se zoreşte de ziuă. Apare doica, căreia Tatiana îi încredinţează scrisoarea pentru a o transmite lui Oneghin.

Tabloul III

În pădurea de lângă conac ţăranii culeg mure şi cântă. Tatiana nu-şi mai găseşte locul. Sufletul ei se zbuciumă. Ce va crede Oneghin despre ea? Iată că cel aşteptat îşi face apariţia. Obişnuit cu viaţa uşuratică a Petersburgului, Oneghin răspunde cu o răceală calculată sentimentelor curate ale tinerei fete. Dragostea şi căsătoria nu sunt pentru el. Ea nu şi-ar găsi fericirea, iar el s-ar plictisi repede. Tatiana îl ascultă cu sufletul îndurerat.

 

ACTUL II

Tabloul IV

În casa familiei Larin e zarvă mare. E ziua de naștere a Tatianei şi cu acest prilej se dă un bal la care, printre alţi invitaţi, se află şi Lenski cu Oneghin. Tatiana îl mai iubeşte pe Oneghin, în ciuda speranţelor risipite cu atâta neîndurare. Vrând să-l pedepsească pe Lenski pentru plictiseala pe care i-o produce serata, Oneghin începe să-i facă, în glumă, curte Olgăi, logodnica poetului. Olga acceptă acest joc, care o amuză. În sufletul lui Lenski gelozia se aprinde tot mai tare. În încercarea nesocotită a lui Oneghin de a-l necăji, el vede trădarea din partea prietenului său. Scandalul izbucneşte şi, cu toate încercările celor din jur de a-i împăca, cei doi se vor duela.

Tabloul V

O dimineaţă de iarnă. Lenski şi secundantul său Zareţki îl aşteaptă pe Oneghin. Sfâșiat de presimţiri proaste, Lenski îşi aminteşte de zilele luminoase din viaţa sa şi de dragostea pentru Olga, dragoste ce s-a revărsat acum într-o cumplită durere sufletească. Însoţit de francezul Guillot, soseşte Oneghin. Foştii prieteni sunt cuprinşi de îndoială privind justeţea hotărârii lor... dar decizia a fost luată. Zareţki ordonă începutul duelului. Lupta este scurtă. Lenski, lovit de glonț, cade la pământ.

 

ACTUL III

Tabloul VI

Au trecut ani… Nefericit şi plictisit de viaţă, purtându-și pretutindeni melancolia, urmărit de imaginea prietenului ucis, Oneghin revine la Petersburg. Chiar în prima seară, el este invitat la un bal, unde îl întâlnește pe cneazul Gremin, venit împreună cu soţia sa. Oneghin este uluit de frumuseţea tinerei femei, care nu este alta decât Tatiana. Cneazul îi mărturiseşte lui Oneghin fericirea de care se bucură alături de această minunată fiinţă. Oneghin este prezentat Tatianei. După un schimb neînsemnat de cuvinte, Tatiana se retrage la braţul soţului ei. Ars de flacăra mistuitoare a patimii ce se naşte în suflet, atins în mândria lui de falsa indiferenţă a Tatianei, Oneghin îşi dă seama că liniştea şi nepăsarea lui obişnuită îl vor părăsi pentru totdeauna.

Tabloul VII

Retrasă în salonul ei, Tatiana citeşte scrisoarea înflăcărată pe care i-a trimis-o Oneghin. Clipele de visare în care trecutul dureros reînvie sunt întrerupte de sosirea lui Oneghin. Cu răsuflarea întretăiată de zbucium şi pasiune, el se aruncă la picioarele Tatianei. Cuvintele ei sunt necruțătoare. Sentimentul datoriei o determină să-l respingă. Deşi se iubesc, cei doi se despart pentru totdeauna.

 

1 Mereşescu. Istoria muzicii universale. Vol.VI. – 1968.
2 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi
Libretul de Francesco Maria Piave (după tragedia omonimă de William Shakespeare).
Premiera operei a avut loc la Teatro della Pergola din Florența, în ziua de 14 martie 1847. O versiunea revizuită a operei a fost prezentată in ziua de 21 aprilie 1865 la Théâtre Lyrique din Paris.
Locul și perioada de desfășurare a acțiunii: Scoția, în secolul al XI-lea.
Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04