Alexandru Lapusneanu

Denumirea originală: Alexandru Lăpuşneanu
Libretul: Gheorghe Dimitriu
După nuvela omonimă de Constantin Negruzzi
Regia: Eleonora Constantinov Artist al Poporului
Scenografia: Veaceslav Okunev
Pictor de costume: Irina Press Maestru în Artă
Coregrafia: Marat Gaziev
Conducerea muzicală: Alexandru Samoilă Artist al Poporului

Premiera la Chişinău: 1 decembrie 1987, la Teatrul Academic de Stat de Operă şi Balet al RSS Moldoveneşti „A.S.Puşkin”.  


Roluri şi interpreţi

 

Lăpuşneanu
 Ruxanda
Moţoc, boier
Boierul  bătrîn
Spancioc, boier
Stroici, boier
Boierul Drăgan
Văduva lui Drăgan
Slujniţa
Vornicul Bogdan
Mitropolitul Teofan
Ilinca, prietena Ruxandei

 

 


 

 

 Dirijor                

 

 

“Gheorghe Mustea este un vlăstar de mare valoare al naţiunii noastre. Este un rapsod a tot ceea ce înfiripă spiritul profund naţional, plasîndu-l pe scara valorică, în creaţia sa, alături de cele mai esenţiale creaţii din patrimoniul culturii universale”.

Vladimir Curbet
Maestru de balet

Istoria creării

„Opera Alexandru Lăpuşneanu are însemnătate deosebită pentru evoluţia generală a genului în Moldova, ea fiind o realizare valoroasă în viaţa cultural-artistică a republicii. Gh.Mustea este compozitorul care a reuşit să depăşească stereotipul operei eroice… Pentru prima dată genul tragediei social-istorice este prezentat în scena Moldovei, pentru prima dată dezvoltarea simfonică parcursivă este prezentă ca principalul mobil într-o operă.

Lui Gh.Mustea îi revine meritul de a fi primul dintre compozitorii moldoveni care a abordat un subiect de asemenea anvergură în genul celei mai complexe arte, definite pentru prima oară încă de clasicii greci triuna horeia – muzică, text, mişcare. Alexandru Lăpuşneanu este deocamdată unica operă-tragedie în spaţiul nostru…

Întreg melosul operei este constituit pe un fundal folcloric care, pe lîngă faptul că alcătuieşte germenele primar al lucrării, mai este şi baza unui contrast bine definit în care se încadrează diverse genuri folclorice – balada, doina, cîntecul liric de dor, melodiile jocurilor. Aceşti patru piloni ai operei însă nici o dată nu apar în forma primară, ci sunt utilizaţi într-un anume mod, avînd menirea să exprime ideea fundamentală a operei – suferinţa poporului”.1

Acţiunea începe în 1564, când Alexandru Lăpuşneanu revine în Moldova cu o armată de strânsură pentru a-şi recuceri tronul, pierdut din pricina boierilor.

Actul I
Tabloul I

Noapte de vară. Tabăra oştirii. Lăpuşneanu, singur cu gîndurile sale triste, cîntăreşte sorţii de izbîndă. În zori de zi, o solie de patru boieri în frunte cu vornicul Moţoc vin  „din partea ţării”, cerînd voievodului să se întoarcă din drum, că nu-l vrea ţara la domnie. Alexandru le răspunde: „dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”. Înfricoşaţi, solii pleacă, dar vornicul Moţoc, deşi îl trădase pe Alexandru în timpul primei domnii, rămîne, îngenunchează şi-i sărută poala veşmîntului în semn că-l recunoaşte domnitor, rugîndu-l să-i dea voie să rămînă cu el, credincios pînă la moarte. Lăpuşneanu se face a-l crede şi îi răspunde, rîzînd: „Pînă la moarte... se poate!”.

Tabloul II

În piaţa palatului s-a adunat poporul în frunte cu boierii. Apare Lăpuşneanu, însoţit de curteni. Poporul slăveşte domnitorul. Boierii se simt siliţi să ia parte şi ei la această sărbătoare. Ca reprezentant al marii boierimi, care nu-l dorea pe tron pe Lăpuşneanu, boierul Drăgan îl înfruntă pe domnitor în faţa mulţimii. Alexandru condamnă la moarte boierii revoltaţi. Peste un timp aici vine doamna Ruxanda cu Ilinca, prietena ei. Capetele boierilor executaţi, înfipte în pari, creează o impresie groaznică. În piaţa palatului vin în grabă văduvele celor executaţi. Recunoscînd-o pe doamna ţării, ele îi cer să oprească mînia tiranului.

Tabloul III

Ruxanda îl roagă pe Lăpuşneanu să înceteze vărsările de sînge. El îşi struneşte cu greu nemulţumirea. În finalul discuţiei domnitorul îi spune Ruxandei să pună la cale toate cele de cuviinţă pentru ospăţul pe care îl dă în cinstea boierilor. Rămînînd singur, Lăpuşneanu este cuprins de îndoieli în privinţa hotărîrii luate.

Actul II
Tabloul IV

La slujba bisericească Lăpuşneanu „face pace” cu boierii, cerîndu-le să-l ierte şi-i invită la un ospăţ în cinstea acestei concilieri. Boierii primesc invitaţia. Doar Spancioc şi Stroici n-au încredere în promisiunile voievodului şi fug spre graniţa polonă.

Tabloul V

În sala palatului „petrec” boierii cuprinşi de o neagră presimţire. Pentru a-i linişti, domnitorul porunceşte să se execute în cinstea lor un dans oriental, după moda timpului. Moţoc încearcă prin cuvinte linguşitoare să-şi asigure protecţia domnitorului. La un semn al lui Lăpuşneanu slugile şi ostaşii se răfuiesc crunt cu boierii, lăsîndu-l în viaţă doar pe Moţoc. Din afara palatului  se aude larma tot mai puternică a mulţimii. Domnitorul îl trimite pe armaş să afle cauzele acestei răscoale. După cîteva fraze glasurile se unesc într-o singură cerere: „Capul lui Moţoc vrem!”. Boierul înfricoşat roagă pe domnitor să nu asculte mulţimea, pentru că el este boier mare, iar ei sunt prostime. Alexandru-vodă răspunde: „Proşti, dar mulţi!”. Vornicul Moţoc este dat pe mîna mulţimii.

Tabloul VI

Au trecut patru ani. Cetatea Hotinului. Lăpuşneanu, bolnav de lingoare, îşi trăieşte ultimele zile. Aflînd de boala  voievodului, boierii fugari Spancioc şi Stroici se reîntorc în Moldova, pentru a se răzbuna. Avînd legături secrete cu mitropolitul Teofan ei pătrund în cetate. Doamna Ruxanda îşi îngrijeşte soţul cu credinţă. Mitropolitul şi cîţiva arhierei vin în odaia bolnavului. Trezit din letargie de cîntările lor, voievodul cere cu glas înfricoşător moartea trădătorilor – a preoţilor linguşitori şi boierilor lacomi, apoi cade din nou în leşin. Teofan o îndepărtează pe doamna Ruxanda de la patul voievodului, pentru a merge la biserică, unde urmează să fie întronat Bogdan, fiul lui Lăpuşneanu, şi lasă la patul voievodului doi călugări să îngrijească de trupul şi sufletul bolnavului. Aceştia sunt Spancioc şi Stroici, care, imediat ce rămîn singuri cu bolnavul îi dau să bea o cupă cu otravă. În dureri groaznice Alexandru Lăpuşneanu moare.

1 Mironenco E., Şeican V. Gheorghe Mustea. – Chişinău, 2003

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi
În perioada 8-17 septembrie 2017, la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” se va desfășura unul dintre cele mai prestigioase evenimente culturale ale Republicii Moldova – Festivalul Internațional de Operă şi Balet „Maria Bieşu”, ediția a XXV-a.
Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04