TRUBADURUL

Denumirea originală: Il Trovatore 

Libretul: Salvatore Cammarano şi Leone Emanuele Bardare 
După drama cu acelaşi nume : Antonio Garcia Gutierrez                           

 
Regia: Mihai Timofti, Maestru în Artă
 
Scenografia: Ludmila Furdui, Maestru în Artă
 
Pictor de Costume: Constantin Lodzeiski

Prim Maestru de Cor: Oleg Constantinov, Maestru în Artă

Premieră mondială: 19 ianuarie 1853, la Teatrul Apollo din Roma.
Premieră la Chişinău: 15 noiembrie 1969, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet 
Premieră versiunii curente: 7 iunie 2013, Teatrul Naţional de Operă şi Balet "Maria Bieşu"

 

Roluri şi interpreţi

 

Contele di Luna - bariton 

Manrico - tenor -

Leonora - soprano 

Azucena - mezzo-soprano - 

Ferrando - bas 

Inez - mezzo-soprano 

Ruiz - tenor -


Dirijor: 


Istoria creării

“Drama Trubadurul, apărută la începutul celui de-al patrulea deceniu al sec. XIX şi pusă la baza operei lui Verdi, este un debut strălucit al tînărului dramaturg spaniel Antonio Garcia Gutierrez, devenit mai tîrziu celebru. În subiectul Trubadurului sînt oglindite primele răscoale ale oraşelor spaniole, care la începutul sec. XV începuseră lupta împotriva feudalismului. Prelucrată de Cammarano şi Bardare, lucrarea lui Gutierrez a pierdut o bună parte din spiritul ei de răzvrătire şi protest, din ascuţimea ei politică. În operă, lupta de eliberare a poporului a fost estompată de un subiect complicat, cu o intrigă încurcată, cu situaţii romantice de efect, dar exagerate. În pofida romantismului sumbru, caracteristic acestei lucrări, asemănătoare dramelor lui Hugo, Verdi a găsit un material generos, pe baza căruia a creat o capodoperă a teatrului liric.”1.

Acţiunea se petrece în secolul XV, în Biscaya şi Aragon

ACTUL I

“Ferrando, slujitorul contelui di Luna, le povesteşte camarazilor săi de arme o întâmplare tristă, petrecută mulţi ani în urmă. Vrînd să răzbune moartea mamei sale arse pe rug pentru vrăjitorie, ţiganca Azucena îl răpise pe unul dintre copiii bătrînului conte di Luna, arucîndu-l în flăcări. În grădina palatului, Leonora îi împărtăşeşte confidentei sale Inez despre dragostea pe care o simte pentru un misterios trubadur - Manrico. Învingător în ultimul turnir, el prinse din mîna Leonorei cununa victoriei. O dată cu ea, tînăra fată i-a dăruit şi inima.  În urma celor două femei care s-au retras în palat, în grădină îşi face apariţia contele di Luna care, îndrăgostit la rîndul său de frumoasa Leonora, caută prilejul de a-i mărturisi iubirea. Din depărtare răsună acordurile unei lire şi glasul trubadurului se face curînd auzit. Atrasă de vocea iubită, Leonora coboară în grădină, luîndu-l însă din pricina întunericului, pe di Luna drept cel aşteptat. Apare şi misteriosul trubadur. Cei doi bărbaţi se recunosc ca vechi duşmani, conducători ai unor tabere adversare şi încrucişează spadele.

ACTUL II

Adunaţi în tabăra lor din munţi, ţiganii lucrează. Furată de gînduri bătrîna ţigancă Azucena  îşi reaminteşte momentele dramatice ale morţii mamei sale care a pierit pe rug. Cumplitele amintiri o aduc într-o stare de extremă agitaţie şi, fără să-şi dea seama, bătrîna ţigancă divulgă şi moartea copilului ei, pe care din greşeală îl aruncase în flăcări în locul celui pe care-l furase. Crescut de mic în mijlocul ţiganilor, Manrico ştie că este fiul Azucenei. Însă cuvintele ţigăncii l-au tulburat. Revenindu-şi, Azucena caută să-l convingă că numai durerea nealinată o face să încurce lucrurile, şi-i cere tînărului să răzbune moartea bătrînei arse pe rug. Ea nu-i va destăinui niciodată trubadurului faptul că el nu este copilul ei, ci fratele Contelui di Luna. Îndoielile lui Manrico se risipesc însă într-o clipă la auzul veştii aduse de Ruiz. Convinsă că iubitul ei a fost ucis în lupta cu di Luna, Leonora s-a hotărît să se călugărească. Părăsind-o pe Azucena, Manrico pleacă în grabă spre iubita sa.

Însoţit de cîţiva prieteni, Contele di Luna aşteaptă momentul prielnic pentru a o răpi pe Leonora din mănăstire. Dragostea lui e şi mai arzătoare, deşi ştie că nu e iubit. În ultimul moment Manrico reuşeşte să-şi salveze iubita.

ACTUL III

Aflînd că Manrico şi Leonora s-au refugiat în Castellor, Contele di Luna a ordonat trupelor sale să înconjoare fortăreaţa. În tabără este adusă însă o ţigancă suspectă care rătăcea prin împrejurimi. E Azucena care spera să dea de urma lui Manrico. Ferrando recunoaşte în ea pe aceea care, cu mulţi ani în urmă, îl furase din palat pe fiul bătrînului di Luna. Recunoscînd că este mama lui Manrico, Azucena îşi agravează situaţia. Din porunca Contelui di Luna va fi ucisă asemenea mamei sale, prin ardere pe rug.În întunericul fortăreţei, Manrico şi Leonora îşi reînnoiesc jurămintele de iubire. Vestea condamnării Azucenei coboară ca un trăsnet peste fericirea celor doi îndrăgostiţi. Fără a ezita o clipă, Manrico pleacă însoţit de credincioşii săi în ajutorul mamei sale.

ACTUL IV

Învins în luptă, Manrico a fost osîndit şi aruncat în temniţa în care se afla şi Azucena. Căutîndu-şi iubitul, Leonora se apropie de zidurile închisorii frămîntată de dorinţa de a-l salva de la moarte. Sunetul funebru al clopotului ce vesteşte înmormîntarea, cîntecul sumbru al călugărilor care prevesteşte execuţia, melodia tristă prin care Manrico îşi ia rămas bun de la viaţă îi întăresc hotărîrea. Ca preţ al eliberării lui Manrico, Contele di Luna îi cere Leonorei dragostea ei. Acceptînd propunerea lui de Luna, Leonora soarbe otrava pe care o avea ascunsă în inel, apoi pătrunde în închisoare, la cei doi, aducînd vestea eliberării. Crezîndu-se trădat, Manrico o respinge, înţelegîndu-i însă sacrificiul numai în momentul în care tînăra fată îşi dă sufletul în braţele sale. Contele di Luna porunceşte executarea prizonierului, obligînd-o pe Azucena să privească prin fereastra temniţei scena supliciului. Ea se răzbună dezvăluindu-i contelui misterul naşterii lui Manrico. Di Luna află astfel că trubadurul executat a fost fratele său”2 .

1 Solovţova, L. Giuseppe Verdi. Viaţa şi opera. – Bucureşti, 1960.
2 Constantinescu, G., Caraman-Fotea, D. Ghid de operă. – Bucureşti, 1971.

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi

Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04