Carmen-Suita


Libretul: A.Alonso
După nuvela Carmen de P. Merime
Scenariul, coregrafia: P.Ivanova (Bulgaria)
Scenografia: D.Kirov
Pictor de costume: D.Kirov
Conducerea muzicală: L.Hudolei

Premiera mondială: 20 aprilie 1967, la Teatrul Mare din Moscova.
Premiera la Chişinău: 13 februarie 1971, la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet 


Roluri şi interpreţi

Carmen
Jose
Escamillo

Dirijor

 

 

 

„Arta are drept scop redarea vieţii şi ţelul primordial al ei
este obţinerea adevărului”.

Constantin Stanislavski


Acţiunea are loc în Spania în jurul anului 1820.

ACTUL I

În prima scenă o vedem pe Carmen, irezistibil de frumoasa şi pasională, certîndu-se cu o muncitoare de la fabrica de ţigări. Carmen îi răneşte faţa cu cuţitul. Este arestată de sergentul Don Jose, care rămîne frapat de temperamentul şi senzualitatea lui Carmen şi se îndrăgosteşte cu patimă de ea.
În cazarmă Carmen îl convinge pe Jose să o elibereze.

Don Jose patrulează în oraş. Seducătoarea Carmen îi cere să le permită contrabandiştilor să treacă prin oraş, fără a fi reţinuţi. Carmen face parte din grupul contrabandiştilor. Jose îi urmează şi devine unul din ei.

Scena de dragoste între Carmen şi Don Jose în tabăra contrabandiştilor.

În taverna Lilas Pastia, unde petrec contrabandiştii, apare toreadorul Escamillo. Între el şi Carmen apare o pasiune puternică. Jose este răpus de gelozie.
Ţiganca îi prezice lui Carmen moartea. Don Jose este urmărit de soldaţi. Disperarea lui este cu atît mai mare, cu cît înţelege, că Carmen nu-l mai iubeşte. Acum ea îl însoţeşte pe Escamillo la coridă.

Jose o imploră să se întoarcă la el, dar Carmen este de neînduplecat. În culmea geloziei Jose o înjunghie.

"Sunt totalmente pasionat de muzica din baletul  „Carmen-suita”. Această pasiune s-a transformat într-un respect profund, cunoscînd mai îndeaproape partitura lui Rodion Şcedrin. Timpul nu se reflectă asupra actualităţii nuvelei lui Prosper Merime şi nici asupra muzicii lui George Bizet, ba din contra – descoperă noi calităţi ale imaginii lui Carmen, astfel, încît contemporanul nostru recunoaşte în acest subiect idei şi gînduri apropiate lui. Axîndu-se pe muzica lui Bizet, Şcedrin a creat o extraordinară suită orchestrală.

Audiind muzica piesei o aveam în faţă pe Carmen a mea, total diferită de Carmen din alte spectacole. Pentru mine Carmen nu este doar o femeie neordinară, orgolioasă şi categorică, nu este doar simbolul dragostei. Carmen este un adevărat imn al dragostei, al unui sentiment  pur, onest şi pasional în acelaşi timp. Carmen întruchipează dragostea dezinteresată, de  un elan  emoţional colosal, de care nu era în stare nici unul din cei doi bărbaţi.  

Carmen nu este o păpuşă, o jucărie atrăgătoare, şi nici una din fetele, cu care mulţi şi-ar fi dorit să se distreze. Pentru ea, dragostea este sensul vieţii. Nimeni, însă, n-a fost capabil să descopere inima ei sub înfăţişarea de invidiat.

A iubit-o cu patimă Jose. Dragostea a trezit în sufletul soldatului ordinar fericirea de a iubi, însă pentru Carmen această dragoste devine curînd aidoma lanţurilor, ce-i apasă inima. Îmbătat de sentimentul său Jose nu încearcă să o înţeleagă pe Carmen. El ajunge să iubească nu femeia, ci propriul sentiment faţă de ea ...

Ar fi putut să-l iubească pe Torero, care se arăta interesat de frumuseţea ei. Dar, galant şi atent, sclipitor şi neînfricat, rece şi impasibil -  Torero nu va fi capabil să lupte pentru dragoste.

Viaţa fără dragoste este un chin. Carmen primeşte cu uşurinţă moartea din mîinile lui Jose, pentru a nu face concilieri sau a suporta singurătatea în doi."

Valentin Elizariev

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi

Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04