Requiem


Coregrafia: Boris Eifman (Sankt Petersburg)
Scenografia: Semion Pastuh (Sankt Petersburg)
Costume: Ecaterina Rapai (Sankt Petersburg)
Conducere muzicală: Alexandru Samoilă Artist al Poporului

Prima mondială: 22 august 1991, la Sankt Petersburg
Premiera la Chişinău: 11 octombrie 2007, la Teatrul Naţional de Operă şi Balet


Roluri şi interpreţi

Solişti de balet:
Tînărul
Mama
Femeia
Bărbatul
Bătrînul

Solişti vocalişti:
Soprano
Mezzo-soprano
Tenor
Bas

Dirijor

 


„Opera lui Mozart este un amestec sublim de spirit şi melancolie
pe care nu-l poţi regăsi în nici un alt exemplu”.

Stendhal


„Requiem”-ul, cea mai dramatică şi mai filosofică creaţie mozartiană, este cea din urmă lucrare a compozitorului, scrisă în ultimul an al vieţii sale, 1791. Mozart a lucrat chiar pînă în clipa morţii la această monumentală operă, în care se află contopite o imensă experienţă artistică şi o măiestrie neîntrecută. Pe patul său de suferinţă, el a dat indicaţii elevului său Xaver Sussmayer, dirijor şi compozitor, asupra ultimelor părţi ale lucrării ce nu au putut fi compuse în întregime de mîna sa, fiind doar schiţate.

Împrejurările în care genialul compozitor a scris acest Requiem explică, poate atît de mult ca şi textul folosit, bogăţia de sentimente, de idei, de emoţii şi de stări sufleteşti variate pe care le găsim redate într-o formă artistică desăvîrşită în această lucrare. Bolnav şi sărac, Mozart dăduse de veste prin prietenii săi că era gata să dea chiar începătorilor lecţii de muzică. În această situaţie materială grea, la care se adăuga boala soţiei şi apoi a sa, el primi într-o zi vizita unui necunoscut care-i comandă un Requiem – lucrare vocal-simfonică destinată a fi cîntată la ceremonii funebre. Necunoscutul  dădu compozitorului 50 de ducaţi, urmînd să completeze această sumă la terminarea creaţiei. Unii biografi ai lui Mozart au dat acestei întîmplări – fireşti în acele timpuri, cînd compozitorii trăiau din comenzi primite adesea de la amatori cu dare de mînă – o explicaţie stranie, prezentînd pe vizitatorul necunoscut drept un „vestitor al morţii”.

Cercetările ulterioare, sprijinite pe mărturiile văduvei compozitorului, au lămurit pe deplin întîmplarea. Necunoscutul era un servitor al contelui Walsegg, un diletant care obişnuia să cumpere lucrările compozitorilor aflaţi în mizerie, dîndu-le apoi drept ale sale. După moartea lui Mozart, servitorul contelui Walsegg pretinse prin justiţie, de la moştenitorii compozitorului, chiar restituirea sumei primite ca avans.

Prima audiţie a „Requiem”-ului a avut loc la Viena, în anul următor morţii lui Mozart, în 1792, organizată de van Swieten, prietenul compozitorului. Lucrarea este compusă din 12 părţi, construite pe strofele unui text poetic latin din sec. XIII şi pe şase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară.  „Requiem” este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt şi orchestră. 

„Nici într-un alt spectacol nu am fost mai sincer...”
„Liniştea veşnică dăruieşte-ne, Doamne, şi lumină veşnică
Ţie ţi se cuvine, o Doamne al Sionului, cînturi şi rugăciuni în Ierusalim,
Ascultă-mi ruga, la Tine vine orice trup...
Doamne miluieşte, Hristoase miluieşte, Doamne miluieşte...”

„Ascultînd Requiem-ul lui Mozart simţi respiraţia eternităţii. Toate neliniştile şi temerile dispar. Eşti pătruns de o presimţire inconştientă a tainei dumnezeieşti. De unde vin? De ce exist? Cine sunt?

Cum venim pe lumea asta, ce ne aşteaptă, cum o vom părăsi? ... Revii la începuturi, la amintiri, la zilele grele şi fericite trăite.

Nici într-un alt spectacol nu am fost mai sincer, atît de dezgolit lăuntric, ca în „Requiem”-ul lui Mozart. Poţi să-l accepţi sau să-l ignori, dar el rămîne a fi trecutul, prezentul şi presimţirea viitorului meu. Amintirile mele îl conduc pe tînărul neştiutor prin lume, ele renasc încercările maturităţii, înţelepciunea şi neputinţa bătrîneţii. În măsura în care în amintirile mele există ură, clevetiri, invidie şi violenţă, există şi atingerea nepieritoare a fericirii, iubirii... Toate acestea există în mine, în fiecare dintre noi.

„Requiem” exprimă atitudinea mea faţă de muzica lui Mozart şi existenţa umană prin mijloacele fanteziei coregrafice. De aceea,  am inventat această concepţie a mişcărilor vieţii dinspre moarte spre naştere, şi iarăşi spre moarte, în consecinţă - spre veşnică nemurire. În acest spectacol şi-au găsit reprezentarea simbolică  toate etapele vieţii umane - Tinereţea, Maturitatea şi Bătrîneţea. Este ciclul parcurs de om pe Pămînt”.

Boris Eifman
Coregraf

Calendarul Spectacolelor:
Noutăţi
Teatrul Național de Operă și Balet Maria Bieșu prezintă în luna MARTIE spectacole renumite de operă și balet: OPERA PEKIN - Invitați speciali din China, precum si creații din repertoriul teatrului: MADAMA BUTTERFLY, LACUL LEBEDELOR, ALBA CA ZĂPADA ȘI CEI ȘAPTE PITICI, GISELLE, CIPOLLINO, SPĂRGĂTORUL DE NUCI și LILIACUL .
Vă așteptăm cu drag la Teatru!!!!
Informații la numărul de telefon: 022 24 51 04